Iisus Hristos ESTE ortodox!

    Se spune despre Părintele Arsenie Papacioc că e un sfânt în viata. Unii descriu mersul lui ca fiind imponderabil si-l vad invesmantat în lumina. Altii simt deja miros de moaste în preajma lui. Iar maicutele de la mănăstire marturisesc că “acum, în post, părintele e doar cin ingeresc, e de asa subtiime, ca-l poti ridica intr-o mana, nu mai e trup în el, doar duh”.

Pe mine, Părintele m-a lasat să vad în el Omul. Nu e putin lucru să poti zari, cu sufletul abia intredeschis de emotia miracolului, un sfânt punându-si aura deoparte si cerând odihna. Puterea pe care Dumnezeu i-a incredintat-o, pentru a ne milui pe noi, e o dulce povara. Crucea, grea de spovedaniile miilor de credinciosi ce i-au trecut pragul chiliei în juma de secol, ii apasa umerii si inima. Dar Părintele o poarta cu drag, spre mântuirea noastra. Si nu sufera decât atunci când, pe drumul Golgotei de astazi, mai aude voci trufase, care încă se indoiesc.

Era trecut de mult de ora pranzului când ne-a primit în chilia sa. Dis-de-dimineata tinuse liturghia, apoi plecase la capataiul unui suferind, după care se intorsese la mănăstire si spovedise coada lunga de oameni de dînaintea noastra. Si ne-a primit, desi era obosit, flamând si impovarat. Intr-o camaruta vecina, o maica ii incalzea pranzul. Probabil ca ar fi dorit să manance, dar n-a vrut să o faca înainte de a potoli foamea noastra.

Si l-am necajit pe Părinte cu multe din intrebarile puse. Erau intrebari adunate, înainte de plecarea spre Techirghiol, de la oameni cunoscuti sau straini mie, carora le fagaduisem solutii pentru incertitudini. Uitasem că numai Dumnezeu poate să vindece indoiala… Părintele a raspuns si la acele intrebari pe care le socotea erezii. Cu durere în glas, cu truda. Căci nevazuta cruce apasa si mai tare pe umerii sufletului lui. M-a dojenit si, prin mine, a certat blând lumea din care veneam si care încă mai cere si semne, si socoteala lui Dumnezeu. Iarta-ne, Părinte!

DESPRE DUMNEZEU

E un păcat, Părinte, ca drumul spre suflet să treaca prin minte? Să mai cauti explicatii despre Dumnezeu, după atatea dovezi de iubire pe care ni le-a dat El? E păcat, de pilda, să intrebi de când e Dumnezeu în lume, cine L-a creat?

Papacioc: Nu raspund nimic! Dumnezeu exista si va veti convinge!

Sunt tineri care-si pun aceasta intrebare, incercând să-si explice totul… “El ne-a creat pe noi, dar pe El cine L-a creat?”…

Papacioc: Uite, m-au mai intrebat multi asta, spunând “nu exista Dumnezeu”. Si le-am spus: “Ma, dar daca exista?”. Ce fel de intrebari sunt astea? Cum ar putea să intrebe un obiect pe cel care l-a făcut “cum m-ai făcut?”…, pai, iti sta mintea în loc cu intrebari asa de… “Cum L-a făcut?”… Astea sunt eretice si numai necredinciosii intreaba chestiile astea. Aici este grozavia si un lucru trebuie să constatati: suntem făcuti! Nu putea să ne faca decât un mare Mester! Nu vedeti? Gândim, poetizam, ne inspiram, vedem, viersuim, ne iubim, cream o serie intreaga de lucruri grozave care sunt dincolo de obiectiv, dincolo de abstract. Cine a făcut aceste lucruri? Si noi intrebam cine L-a făcut pe Dumnezeu?! Pai, tocmai asta este: Dumnezeu a făcut totul si stiti cum a făcut? A zis să se faca si s-a făcut! “Cine L-a făcut pe Dumnezeu?” Pai, cine va poate raspunde? Te vei convinge. Te vei convinge…

Cum trebuie interpretata fraza “crede si nu cerceta”?

Papacioc: Asta nu este în crestinism! Nu este în crestinism asa ceva, au făcut-o oamenii. E bine să crezi si apoi să cercetezi, dar nu e o porunca anume “crede si nu cerceta”… Crede si cerceteaza! Fetita scumpa, va jucati cu lucrurile astea, Doamne fereste! Va spun, un frate al meu care a fost impuscat, baiat destept, dar care nu credea în Dumnezeu până la varsta asta, stiti, până în 18 ani, a fost prins de o ploaie în câmp, cu niste trasnete. Si, ca să scape, a inceput să zica “Doamne ajuta!”. N-a patit nimic si a constatat “A, deci exista!”. L-a surprins. E în firea noastra asta, dar sunt niste lucruri asa de importante, încât depasesc orice logica si chiar si, în sfârsit, ratiunea asta, care tot de Dumnezeu e data. Dar tot cu o marginire ne e data.

Când un om devine credincios, cat la suta e alegerea lui si cat a lui Dumnezeu? (Părintele rade). Este scris în Biblie ca pe alesii Lui, El i-a hotarat de la inceput…

Fetita scumpa, nu se misca fir de par fără voia Lui Dumnezeu, zice. Si eu, la varsta mea de 90 de ani, m-am convins de lucrul asta. Pentru ca am avut foarte multe ocazii în care viata imi era în primejdie. In pustnicie, cu lupi, cu ursi, o serie intreaga de lucruri, si nu-mi dadeam seama în momentul acela de ce s-a întâmplat, de-am fost salvat atunci. Ca era ilogic si totusi am fost salvat! De la Dumnezeu vin toate. Dar pe miscarea noastra. El zice, la proorocul Isaia, “dai vointa, iei putere!”. Si intr-adevăr, daca vrei să faci ceva – ceva binecuvântat, fireste – porneste si te roaga la Dumnezeu si El te ajuta! Pe toti ne-a creat Dumnezeu inzestrati, cu minte, cu ratiune, cu vointa proprie.

De fapt, toti suntem printre cei alesi…

Toti, nici vorba! N-a creat pe unul anume, pe toti vrea să ne mântuiasca! Insa ne-a creat liberi. Când a predat Dumnezeu lui Moise Tablele legii, i-a spus: “Moise, aici e viata, aici e moartea! Aici e binecuvântarea, aici este blestemul!”. Suntem creati liberi. Niciodata o creatie nu e buna, daca nu e si cu un pic de libertate. Ca să respiram, ca să… Si să avem meritul ca facem si noi. Adică, noi să pornim si sigur ne ajuta Dumnezeu. Căci meritele tot ale lui Dumnezeu sunt, dar plata o primim noi.

Cum comunica, în zilele noastre, Dumnezeu cu lumea? Care sunt semnele cele mai evidente ca El încă ne iubeste si ne iarta?

O să trasneasca pe ici, pe colea, ca să va saturati! Asta-i raspunsul (rade)… Pai, mata nu vezi, mai fetito? Nu vezi ca rasare, ne da lumina, ne da cutare? Voi credeti la întâmplare si eu trebuie să va spun semnele… Toate sunt! Mai mult va spun si nu va spun eu, El zice: “Nu se misca fir de par fără voia mea!”. Fetito, si nu e o interpretare gresita, pentru ca s-au făcut si sinoade pe cuvântul acesta al Mântuitorului, ca tot ce-a spus El e adevărat, nu-i gluma, ca e Dumnezeu, fetito! E Dumnezeu care ne-a creat, stie totul. Orice gând! Fetito, da forma tuturor momentelor istoriei Dumnezeu, tot El conduce. Si un fir de par care misca stie Dumnezeu de el. Precis asta, nu-i figura de stil!

De unde stim noi, ortodocsii, ca drumul credintei noastre este cel bun?

Pentru ca facem cum ne-a spus Hristos. El ne-a propovaduit: “Eu sunt Calea, Adevărul si Viata”. Si facem ce a spus El. Deci, El era ordodox. El era adevărat.

Iisus Hristos era ortodox?!

Problema se pune după ce au intervenit caderile. La 1054 s-au despartit catolicii si celelalte…, si atunci au inceput intrebarile. Ca adevărul acesta era, dovedit prin minuni. Pentru ca dogma se numeste: adevăr de credinta revelat, cuprins în scriptura si-n traditie, practicat si aprobat de biserica. Deci, asta este! Aici, în Biserica, a fost o traditie: noi am trait 1054 de ani, de ani!, nu 1054 de ore sau de zile, ci de ani! Si s-au despartit catolicii si-au inceput intrebarile: ca au dreptate, ca n-au… Dar noi, ortodocsii – chiar si cuvântul ortodox inseamna adevărat – traim cum ne-a spus Hristos. Deci, El ne-a spus, El e ortodox!

DESPRE MÂNTUIRE

Ce trebuie să faca un crestin pentru a fi mântuit?

Să faca ce a spus Hristos. Să se spovedeasca, să tina de biserica, de valorile care-l ajuta la asa ceva. Si să iubeasca pe oricine, ca iubirea e criteriu de judecata. Fără iubire nu poti să faci nimic. Rupe din tine si pentru altii! Căci pe Dumnezeu il iubim în masura în care iubim oamenii. Masura asta este, ca noi traim si-n masura în care ne iubim. Nu se pacaleste. Asta e, să duceti o viata crestina. Si, fără discutie, să va spovediti, unde ne-a dat Dumnezeu puterea asta, să ne iertam intre noi cu darul preotiei. Ca spune: “Ce iertati voi, iert si Eu, ce dezlegati voi, dezleg si Eu”. Si din nevoia asta s-a făcut preotia.

Cum să facem să ne iubim vrajmasul?

Va dau un sfat: nu poti să-l iubesti pe vrajmas de prima oara, dar asaza-te pe pozitia să nu-l urasti. Si, daca te gaseste moartea pe pozitia de a nu-l dusmani, tu mori ca un iubitor de vrajmasi, cu harul lui Dumnezeu. Macar să nu se dusmaneasca oamenii, căci vorbele de rau, fetito, au umplut iadul. Vorbele de rau se inregistreaza de către Biserica la ucidere morala. Deci, esti ucigas daca vorbesti de rau. Pentru ca, repet, criteriul de judecata este iubirea. Si asta nu numai ca nu e iubire, dar e ucidere, Doamne fereste!

De ce e nevoie să ne spovedim?

Pentru ca te iarta de păcate! Să stii, mata n-ai auzit?, v-am spus ca “ce iertati voi, iert si Eu”, cu darul preotiei pe care-l avem. Păcatele ori se spun aici spre iertare, ca ne-a dat putinta să ne iertam acum intre noi, cu darul preotiei, ori se spun la Judecata de apoi, dar nespuse nu rămân! Pentru ca Dumnezeu poate să faca orice. Dar un lucru nu poate: să-si calce cuvântul! A spus asa, asa face. Deci, raiul e plin de păcătosi pocaiti, si iadul – plin de păcătosi nepocaiti, ca nu au ascultat de ce a spus Dumnezeu. Suferinta, fetito, e foarte necesara, să stiti. Nu se poate fără suferinta, adică fără jertfa. Mântuitorul a spalat crucea de-a salvat lumea!

Părinte, dar, după ce te spovedesti, pleci cu sufletul curat, iar diavolul, care te simte…

Te simte totdeauna!

Atunci lupta mai indarjit să te castige de partea lui. Deci, spovedania e o victorie, o curatire a sufletului, dar si un nou inceput de lupta cu diavolul…

Pai, da. Dar ce, lupta se opreste vreodata? Facem o viata buna nu ca să ne luptam cu diavolul, ci să ne mântuim. Ca ne ataca si diavolul, e altceva, dar el e un tolerat, el nu e o putere. Nu va dati seama? Satana – daca Dumnezeu e totul, e putere dumnezeiasca – el e o faptura, e un tolerat, e cazut, e blestemat… Dar traieste ca să ne amageasca, stiti, să ne trezeasca. Are si el un rost.

Daca tot vorbim despre el, spuneti-mi de ce e un păcat mândria?

Mândria? Pentru ca, uite, el a cazut din Cer cu parerea de sine. A pretins ca este Dumnezeu, ca ar fi vrut să fie Dumnezeu. Si numai prin doua cuvinte: “Eu sunt…”– atât a zis satana. Ar fi vrut să zica: Eu sunt Cel Ce sunt, adică Dumnezeu. Dar a cazut. Si va inchipuiti, s-a pedepsit în forma cea mai grozava si mai cumplita. A intrebat asa un frate, prin Pustnicu, zice “Părinte, imi vine mândria”. Si celalalt i-a raspuns: “Bine faci, fiule, ca tu ai făcut Cerul si Pământul!”. “N-am făcut, părinte”, “Mai, da’ destept mai esti, ca Acela care le-a făcut s-a smerit!”. Adică, Iisus Hristos Fiul. E groaznica asta, parerea de sine. Să te supui, ca prin smerenie vin toate harurile asupra noastra si salvarea noastra numai prin smerenie e, pentru ca El este puterea suprema. Si, oricat am fi de grozavi, tot suntem departe de a implini ce-a spus. Asa…, de dincolo de inchipuire. Si, sigur ca toata lumea se va convinge. Eu, la varsta mea, după zeci de ani de preotie, am fost la multe capataie de morti. Toti incepeau să vada dracii, intrau în lumea cealalta, si toti doreau să mai traiasca o zi, să se pocaiasca. Ca vazusera ce-i asteapta… Sunt semne, fetito, în fiecare clipa, daca esti credincios. In fiecare clipa sunt semne grozave.

Stie cineva cum arata iadul?

Pai, cum să nu se stie? S-a si descoperit o parte din iad. Iadul, mai intai, e numai si numai intuneric. E un foc care arde continuu, fără să-si inchipuie lumea ce putere are, de mii de ori mai multa putere calorica decât asta de aici. Si e si intuneric. Si esti singur. Singur, nu te vezi cu nimeni. Pe cat timp? O vesnicie. Vesnic, vesnic, intotdeauna, niciodata altfel! De asta acum, pentru noi cel mai scump lucru dat de Dumnezeu este timpul pe care ni l-a ingaduit să ne pocaim. Acum suspinam, ne pocaim, ne iertam, uite, prin asta (n.r. – arata patrafirul), ne-a dat toata posibilitatea să ne salvam.

Iar raiul cum arata?

Pai, n-am fost acolo, să stiu (rade). Fericirea fericirilor, ce mai intrebati acum…

Necuratul poate lua vreo infatisare pe pământ?

Fel de fel de infatisari. Poate avea chipuri, insa noi avem putinta de a discerne lucrurile, de a ne da seama daca e sau nu drac. Dar ia chip, el zice ca e Hristos, ia chip fel de fel… Dar, daca te învăta altceva decât stim ca trebuie să fim, adică să nu te inchini, să nu te rogi, daca apare si-ti spune asta, tu trebuie să te inchini si să te rogi, pentru ca crucea este Sfânta Treime cu toata inaltimea, toata adancimea si toata latimea (n.r. – se inchina). Tatal, Fiu si cu Sfânta Treime e invocata în Sfânta cruce si de aceea si fuge dracul de ea. E arma noastra de mântuire.

Daca este un crestin care crede, în sufletul lui, în Dumnezeu, dar merge pe calea de mijloc, are o viata mai calaie asa…, nu prea se duce la biserica, nu tine post…

Fetito, acela nu este un credincios care se spune ca e salvat! Daca nu te manifesti, degeaba. Adică, degeaba pe undeva crezi, căci faptele te mântuiesc! Faptele pe credinta, nu credinta fără fapte! Faptele, nu “dolce far niente”, dulce trândavie… Iar la biserica nu te duci degeaba, acolo primesti haruri deosebite. Ca si daca intri intr-o parfumerie si nu cumperi nimic, când iesi afară tot mirosi a parfum, dar intr-o biserica? Chiar daca n-ai venit să iei ceva anume. Duhul sfânt te ajuta, te lumineaza.

Ce calitati trebuie să aiba un preot pentru a fi un bun duhovnic?

Să aiba constiinta ca are putere mare, să aiba cumintenie, să fie activ. Să fie cum spune Biserica, să le slujeasca oamenilor, să spovedeasca cu ravna. Bineinteles ca are dreptul si el, ca e tot om, să se apere. Sunt intrebari la care numai prin fapte se poate raspunde. Duhovnicul trebuie să respecte cu foarte multa dragoste pe cel care spune lucruri foarte grave. Pentru ca daca scapa unul de la inec, de la o apa pâna la gât, e un merit. Dar nu-i mai mare meritul ca l-ai scapat pe altul de la o apa foarte adânca? Este o bucurie pentru cel salvat si nu-i mai arde să-l certe, ca de ce e ud?

DESPRE COPII

De se sufera copii, părinte? De ce se imbolnavesc copiii mici, de ce copii de 3-4 ani sunt bolnavi de cancer?

Va intreb si eu: “De ce?”

Nu stiti raspunsul…

Stie Dumnezeu de ce, ca sunt cu rost mare. Faptele părintilor, neastamparul lor, se rasfrang asupra copiilor. Părintii care au făcut impreunari nepermise, au făcut o serie intreaga de lucruri de paganism, pentru ca nu se casatoresc pentru scopuri inalte, ci pentru placeri. Dar placerile nu sunt scopuri, sunt conventionalitati. Scopul este stimularea continua reciproca pentru mântuirea sufletelor. Pentru ca, uite, se casatoresc sau, mai bine zis, se impreuna, si rămân insarcinate, si zamislesc copii în posturi, în astea, toate sunt niste rânduieli care nu trebuie incalcate. Rabda Dumnezeu, se mai poate face si exista ingaduinta, ca cei mai multi copii sunt sanatosi, dar se nasc si malformati. Pentru păcatele părintilor.

Părintii mai pot face ceva să indrepte acest rau?

Pai, se lupta să faca, dar e foarte greu, ca el exista asa. Se mai poate, mai sunt sanse… Să se pocaiasca! Citim toata ziua pentru ei, ca multi vin cu copii la mine.

Ce se întâmpla cu sufletele copiilor morti înainte de a se naste?

Copiii morti, daca sunt botezati, devin ingeri. Cei care sunt nebotezati, cei avortati sau morti fără botez, exista si ei! O parere relativa a unor Sfinti Părinti spune ca pruncul avortat “nu ar fi la bine, pentru nebotez, nici la rau, pentru nevinovatie”. Nu ma amestec, noi ii pomenim la proscomidie, stiti, pe “pruncii înainte de vreme”, căci “pruncii înainte de vreme” sunt copiii acestia avortati. Proscomidia e pregatirea liturghiei, unde se transforma painea în trup. Si, înainte de asta, facem o pomenire acolo, vii si morti, toate categoriile de morti…

Iar sufletele acelor copii unde sunt, intre rai si iad?

Asta nu putem spune. Dar, pentru ca nu sunt botezati, si Mântuitorul spune: “Numai cine va fi botezat…”, nu sunt în Raiul Raiurilor, dar si pentru nevinovatie – nu sunt în chinuri. Asta ar fi o judecata a noastra, a oamenilor. Pentru ca fără discutie ca sunt nevinovati, dar exista! Si nu pot fi în chin!

Se mai pot ruga părintii pentru sufletele acestor copii?

Se pot ruga, sigur! Ei ne vad! Pentru ca acesti copii exista, chiar dreptul roman spune: “in fast conceptus…”, “copilul, odata zamislit, are drept de cetatean”. Copilul e autonom în pantecele mamei, nu e mama stăpâna pe el.

Familiile care nu pot avea copii ce păcate grele au? Si ce pot face pentru a fi daruiti?

Au păcate de tot felul, stiu ei. Să se pocaiasca, să se roage să aiba copii. E valabila casnicia, pentru ca sunt cununati, nu putem să dam inapoi. Insa si copilul e mare dar de la Dumnezeu.

Ii sfatuiti să incerce si ce a descoperit acum medicina? Stiti ca se face fertilizare în vitro…

Să nu cumva! Fereasca Dumnezeu să se faca asa ceva, biserica nu-i recunoaste p’astia! Nici nu se pune problema! Avem stiinta de a face asta, dar nu se poate… N-au copii, să infieze vreun copil, lucru care se întâmpla, în sfârsit, să ajute unde au copii multi, au atatea lucruri de făcut si ei!

Va rog, în incheiere, să spuneti un cuvânt de folos pentru cititorii nostri.

Domnilor cititori (rade)… Să stiti să muriti si să inviati în fiecare zi. Să stii să lupti, să te jertfesti si să mori în fiecare clipa, ca să poti să fii prezent în fiecare clipa. Să mori păcatului si să inviezi virtutii.